top of page

Mănăstirea Ortodoxă Română - León
Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș

brushed-gold-texture.jpg

Tebaida Leonesa
Situl arheologic Las Cuevas Menudas, Villasabariego, León

Sfântul Mucenic Marcel de León, sec. III
Biserica San Marcelo, León

Sfântul Marcel (în latină, Marcellus) a fost un centurion al Legiunii a VII Gemina Pía Félix. El s-a născut şi a trăit în León în a doua jumătate a secolului al III-lea. Este cinstit ca sfânt şi ca unul dintre ocrotitorii oraşului León. Conform alte versiuni, a fost centurion al unei legiuni aflate în Tingis, Tangerul de azi.

 

Se presupune că locul unde trăia familia sa era în apropierea zidurilor oraşului, pe lângă poarta de apus, pe stada cunoscută în prezent sub numele de Calle Ancha, unde se află acum un mic paraclis numit Capilla del Cristo de la Victoria, denumire datorată statuii Mântuitorului aflate în interior.

 

Marcel a fost căsătorit cu sfânta Nonia, sau Nona, şi au avut 12 copii: Claudiu, Luperţiu, Victor, Facund, Primitiv, Emeteriu, Celedoniu, Servand, German, Faust, Jenuariu şi Marcial.

Istoria spune că motivul muceniciei sale a fost acela că, organizându-se o sărbătoare cu ocazia zilei de naştere a împăratului Valeriu, în iulie 298, sfântul Marcel a făcut publică credinţa lui creştină, cum că Îl cinstește doar pe Dumnezeului cerului şi al pământului, și a aruncat jos sabia şi însemnele rangului său militar. Cazul lui Marcel a fost trimis prefectului vicar, Pretorio Aurelio Agricolano, care în acel moment se afla în Tanger şi avea cea mai mare autoritate asupra Spaniei şi Provinciei Africa (Tingitania).

În data de 29 octombrie 298 a fost condamnat la moarte prin decapitare. În prezent, Sfântul Marcel este prăznuit la data de 30 octombrie.

Sfinţii Adrian şi Natalia au trăit în Nicomidia, pătimind în timpul prigoanei lui Maximian. Sfânta Natalia se trăgea din părinţi de neam bun, care au crescut-o în dragostea de Dumnezeu, iar Sfântul Adrian era şi el de neam bogat, însă păgân.

 

Văzând curajul mucenicilor chinuiţi pentru credinţa lor în Hristos, Sfântul Adrian a devenit creştin şi a hotărât să moară şi el împreună cu ceilalţi mucenici. Acest lucru a bucurat-o mult pe soţia sa, care nu şi-a mai tăinuit credinţa şi care îl vizita în temniţă, îmbărbătându-l.

 

După moartea soţului său, Sfânta Natalia a părăsit Nicomidia în ascuns, ducându-se la Vizantia, loc în care fuseseră duse moaştele Sfântului Adrian şi a celor care au pătimit împreună cu acesta. La puţine zile după aceea, a murit şi Sfânta Natalia.

Moaştele acestor sfinţi se află în prezent în biserica mănăstirii de maici benedictine Santa Maria de Carbajal din León, Spania.

Sfinții Adrian și Natalia, sec. IV
Mănăstirea Benedictină Santa María de Carbajal, León

Sfântul Froilan de León, sec. IX
Ermita Sfântului Froilán, Valdorria, León

Sfântul Froilán de León, s-a născut la Lugo, în anul 833 şi a fost fiul contelui de Lugo. La 18 ani se retrage în pustie în munţii Cebrero şi el Bierzo. După câţiva ani începe misiunea sa pastorală, predincând în regiunea Galiciei şi a Leonului şi înfiinţând mănăstiri.

La vârsta de 68 de ani este hirotonit episcop la León, funcţie pe care a deţinut-o vreme de 5 ani, până la trecerea sa la Domnul.

Sfintele sale moaşte se află în racla din altarul central al Catedralei din León, iar data prăznuirii sale este în 5 octombrie.

Sfântul Ghenadie de Astorga, sec. IX
Tebaida Berciana, Valle del Silencio

Sfântul Ghenadie de Astorga a fost un călugăr benedictin din secolul al X-lea, care a înfiinţat mai multe mănăstiri în regiunea El Bierzo. Timp de 20 de ani a ocupat, de asemenea, scaunul episcopal de Astorga, din care s-a retras, preferând viaţa sihăstrească din Valle del Silencio.

Printre mănăstirile înfiinţate de el sau în care a restaurat viaţa de obşte se numără San Pedro de Montes, Santiago de Peñalba, San Andrés de Montes, Santa Lucía de Castañeda, San Pedro Castañero, Compludo, San Martín de Castañeda şi San Alejandro.

Sfântul Ghenadie a acordat o importanţă deosebită lecturii, drept pentru care a donat toate cărţile sale mănăstirilor din zona cunoscută în prezent sub denumirea de Tebaida Berciana, acestea făcând schimb de cărţi între ele, la un anumit interval de timp.

De asemenea, este un sfânt ocrotitor al jocului de şah, presupunându-se că cele mai vechi piese din Europa, încă păstrate, au aparţinut acestuia.

 

Sfântul Ghenadie a fost înmormântat în mănăstirea Santiago de Peñalba. Moaştele sale au fost mutate în Valladolid, iar capul sfântului a fost aşezat în catedrala din Astorga.

Lemnul Sfintei Cruci
Mănăstirea Santo Toribio de Liébana, Potes

Conform cronicarului benedictin Pr. Sandoval, lemnul Sfintei Cruci care se află în mănăstirea Sfântului Toribio din Potes, reprezintă braţul stâng al Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul Hristos. Lemnul a fost tăiat şi aşezat sub formă de cruce, dar a rămas nealterată urma cuiului bătut în palma Mântuitorului.

Aceasta este cea mai mare bucată existentă din Sfânta Cruce, braţul vertical având lungimea de 63 cm, cel orizontal de 39 cm, iar grosimea de 3,8 cm.

Sfinții Vasile cel Mare și Atanasie cel Mare
Basílica de Santa María la Real, Covadonga

Basilica din Covadonga, cu o arhitectură neoromanică, aflată într-un peisaj pitoresc, la poalele parcului naţioal Picos de Europa, adăposteşte în altarul principal cufărul în care se află o parte din moaştele sfinţilor Vasile cel Mare şi Atanasie cel Mare.

bottom of page